Contribuie la o relaxare optimă.
Ajută la menţinerea unui somn sănătos.
Contribuie la funcţionarea normală a aparatului respirator.
Teiul are o istorie legendară bogată, autori vechi ca Teophrast, Pliniu sau Galeniu remarcând proprietăţile sale medicinale, mai ales în ce priveşte coaja sa şi frunzele; florile au început să fie întrebuinţate abia din Evul Mediu, iar astăzi infuzia de tei este una dintre cele mai populare băuturi de la noi.
„Frunzele, florile şi mugurii sunt utili, iar proprietăţile lor pot fi considerate ca stimulente, emoliente, tonice şi calmante. În general este preferată infuzia, care poate fi dată pentru a înlătura iritaţiile şi oboseala, pentru a aduce tihna şi somnul. Infuzia caldă este folosită […] în variate forme de răceli.” King’s American Dispensatory, 1905.
Ingrediente: flori de tei (Tiliae flos).
Efect:
Calmant asupra sistemului nervos, sedativ, anxiolitic, antistres, emolient, expectorant, spasmolitic, analgezic, antiinflamator, sudorific, diuretic.
Întrebuințări principale:
Afecțiuni ale căilor respiratorii superioare (tuse, răceală, bronșită), febră, nervozitate, agitație, insomnie.
Alte întrebuințări:
Migrene, colici intestinale, stomatită, faringită, laringită şi amigdalită.
Contraindicații:
La dozele recomandate nu se cunosc.
Preparare:
Uz intern: 1-2 plicuri la 200 ml apã clocotitã. Se fierbe 2 – 3 minute, se acoperă, se lasă 10 – 15 minute.
Uz extern: 6 plicuri la 1 litru apã clocotitã. Se fierbe 2 – 3 minute, se acoperã, se lasã 10 – 15 minute.
Întrebuinţare:
Uz intern: 2 – 3 căni cu ceai pe zi timp de 2-4 săptămâni sau la nevoie.
Uz extern: bãi calmante la copii. Infuzia concentrată se adaugă în apa de baie.
Ambalare: 20 plicuri a 1 gram.